Mantia regală, unul din însemnele regalităţii române, alături de coroana regală, buzduganul, pavilionul regal şi cifra regală, reprezintă una dintre cele mai valoroase piese ale colecţiei Muzeului Naţional Peleş. Simbol al autorităţii supreme, mantia este o piesă de aparat, reprezentativă pentru ceremonialul încoronării. Regele Ferdinand a fost primul rege al României care a preferat la încoronare, mantia regală, în timp ce înaintaşul lui, Regele Carol I, s-a încoronat în uniformă de general.
Concepţia artistică aparţine pictorului Curţii regale, Costin Petrescu şi a fost realizată în ateliere vieneze. Este o piesă unicat, executată la comanda regelui Ferdinand, cu ocazia încoronării de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922. Mantia a fost inspirată din costumul de gală al domnitorilor români din Evul Mediu.
Costin Petrescu (1871 – 1954) provine dintr-o familie de zugravi de biserici. A beneficiat de o bursă la Paris, unde a studiat sub îndrumarea lui Jean – Paul Laurens (1838 – 1921, pictor şi sculptor francez), la celebra Academie Julian, unde au studiat şi pictorii români Ştefan Luchian, Ioan Andreescu şi Camil Ressu. A profesat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, perioadă în care a participat şi la Saloanele Oficiale de pictură. Artistul a pictat peste 50 de biserici, printre care şi decoraţia interioară din Catedrala Reîntregirii Neamului, de la Alba Iulia, cunoscută şi sub numele de Catedrala Încoronării.
Pictura murală a fost realizată în tehnica ,,al fresca” şi se înscrie în spiritul iconografiei tradiţionale. De o parte şi de alta a intrării, apar portretele suveranilor României Mari, Regele Ferdinand I Întregitorul şi regina Maria. Însă, capodopera sa rămâne fresca monumentală de la baza cupolei Sălii de Concerte a Ateneului Român, ,,Istoria poporului român”, începută în anul 1933 şi inaugurată la 26 mai 1938, alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României.
Mantia regală a regelui Ferdinand I este confecţionată dintr-o ţesătură de mătase roşu regal, lungă până la glezne, ornamentată cu fir de aur (brocat), cu un guler mare de hermină, tivită pe margini tot cu hermină. Bordura din faţă şi gulerul semioval, cu bordură brodată pe fond de catifea bej, completată spre interior şi pe latura din faţă cu bordură brodată cu fir de aur pe fond bordo, se continuă cu şapte motive, însemne heraldice ale României unificate: stema Munteniei, a Moldovei, a Dobrogei, stema familiei de Hohenzollern, a Olteniei şi Banatului, a Transilvaniei şi, din nou, a Munteniei. Pe toată suprafaţa, sunt presărate motive circulare brodate cu crucea ordinului ,,Mihai Viteazul”. Încheiată la gât cu două paftale circulare din argint aurit, şi două grupuri de câte şase aplicaţii brodate cu fir, terminate la capetele interioare cu ciucure.